În decembrie 2010, pe site-ul Bibliotecii Academiei Române a fost afişată o primă versiune electronică a Bibliografiei Mihai Eminescu, pentru perioada 1990-2005. După alţi trei ani de susţinută activitate de prospectare, sistematizare şi revizuire a materialului bibliografiat, am fost în măsură ca, începând cu 15 Ianuarie (2014) – dată-simbol pentru cultura românească, să punem la dispoziţia celor care şi-au ales drept obiect de studiu viaţa şi creaţia „poetului nepereche”, versiunea revăzută şi adăugită a acestei lucrări, cu aproximativ 200 de noi titluri de periodice româneşti şi străine care au furnizat peste 2000 de informaţii bibliografice. Materialul actual, cuprinzând şi o Addenda pentru perioada 1866-1989, numără 782 de pagini, faţă de 260, în varianta 2010.
Înainte de a vă invita să parcurgeţi bibliografia ON-LINE , se cuvine să rememorăm împreună principalele etape ale realizării acestui amplu şi complex opus bibliografic.

În 1933, când a conceput planul monumentalei ediţii a OPERE-lor eminesciene, prevăzut a se finaliza în anul 2000, Perpessicius a proiectat, ca ultim volum al acesteia, şi o bibliografie. După cum bine se ştie, marele truditor pe manuscrisele poetului şi-a încheiat misia odată cu volumul al VI-lea, în 1963. Continuarea ediţiei a fost încredinţată cercetătorilor de la Muzeul Literaturii Române, care au reuşit, cu preţul unor mari eforturi, să publice aritmic şi într-o ordine atipică (din motive de cenzură ideologică), restul volumelor. Seria editării scrierilor eminesciene s-a încheiat în 1993, odată cu publicarea celui de-al XV-lea volum, intitulat: Fragmentarium (cel de-al XVI-lea, rezervat corespondenţei cunoscute la acea dată, apăruse în 1989). La finele anului 1999, Editura Academiei Române tipărea OPERE XVII: Bibliografia Mihai Eminescu. Partea I (1866-1938). Obiectivul lui Perpessicius fusese atins. Dar...
...un prim proiect bibliografic dedicat poetului naţional se materializase deja în 1976, odată cu publicarea Bibliografiei Mihai Eminescu (1866-1970). Volumul I: Opera, sub egida Editurii Academiei RSR. Proiectul fusese demarat în 1964 şi realizat, în decurs de 10 ani, de Serviciul de Bibliografie Naţională al Bibliotecii Academiei, instituţie aflată pe atunci sub directoratul lui Şerban Cioculescu.

Bibliografia a stârnit, la apariţie, ecouri dintre cele mai favorabile şi a devenit, pentru mai bine de două decenii, principala sursă de informare în privinţa operei eminesciene. Dar lucrarea rămânea mult datoare în raport cu vastitatea şi complexitatea subiectului.
Drept urmare, în 1983, Biblioteca Academiei a relansat proiectul unei noi bibliografii eminesciene – care să înregistreze, pe cât posibil, şi (toate) referinţele despre poet –  şi a constituit, întru atingerea acestui scop, un numeros colectiv de autori.
Bibliografia, prevăzută să acopere informaţional perioada cuprinsă între 1866 (anul debutului literar al lui Mihai Eminescu, dar cu numeroase date despre viaţa poetului şi istoria familiei sale anterioare acestui reper istorico-literar) şi 1938 (anul premergător semicentenarului morţii), era aproape finalizată în 1990. Ulterior, Editura Academiei a introdus-o în portofoliul său şi, după un an şi jumătate de intensă muncă redacţională, lucrarea a putut vedea lumina tiparului la frontiera dintre anii 1999 şi 2000.
Numărul de pagini – 1236, reunind 15802 poziţii bibliografice principale – oferă deja o idee despre cantitatea informaţiilor pe care le consemnează şi ordonează pe trei mari paliere structurale: Opera lui Mihai Eminescu: ediţii în limba română şi în limbi străine, opera apărută în periodice (în română şi în alte idiomuri); Referinţe despre viaţa, personalitatea şi opera poetului, atât în cărţi, cât şi în periodice (cu subsecţiunile lor); Iconografia eminesciană.
Opţiunea pentru elaborarea unei bibliografii mixte – operă şi referinţe – a fost dictată atât de scrisul eminescian, cât şi de opiniile numeroase şi nu o dată divergente pe care multivalenţa lui le-a suscitat de-a lungul timpului. Adnotarea referinţelor şi structurarea lor în capitole tematice reprezintă noutatea şi complexitatea acestei bibliografii în raport cu cele anterioare. Volumul se deschide cu Lista siglelor publicaţiilor periodice consultate şi se încheie cu trei feluri de indici: Indice de lucrări literare, Indice de jurnalistică şi Indice de nume – aparat auxiliar care facilitează identificarea şi utilizarea eficientă a informaţiei.
Versiunea tipărită a celui de-al XVII-lea volum din seria OPERE („ediţia Perpessicius”) a fost însoţită, pentru prima oară în sistemul editorial românesc, de un CD-ROM multimedia cuprinzând: demersul bibliografic propriu-zis, 30 imagini alb-negru şi color (portrete, coperte de ediţii, manuscrise), ilustrări plastice şi audio la cele 53 de poezii din prima ediţie Maiorescu (recitări, piese muzicale pe versuri de M. Eminescu: coruri, romanţe, muzică uşoară etc.).
OPERE XVII a fost recompensată cu Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române pe anul 1999.

OPERE XVII. Bibliografie, Partea a II-a (1939-1989) a apărut la Editura Academiei Române, în anul 2008.
Cantitatea uriaşă de informaţii a necesitat împărţirea în două tomuri, după cum urmează: A. Opera lui M. Eminescu – ediţii şi periodice. Referinţe despre M. Eminescu în cărţi (988 p.); B. Referinţe despre M. Eminescu în periodice. Manifestări omagiale dedicate poetului. Addenda. Indice (880 p.). Poziţii bibliografice principale: 25446.
Această a doua parte menţine metodologia şi succesiunea capitolelor stabilite în prima parte. Unele schimbări în criteriile de bibliografiere au fost consemnate în cadrul fiecărui capitol, imediat după titlu.
Un capitol cu totul nou în economia lucrării îl constituie cel privitor la Dicţionare şi enciclopedii care conţin informaţii despre M. Eminescu, tocmai pentru că acoperă integral perioada bibliografiată (1866-1989).
Capitolul Iconografia eminesciană impune prin amploarea şi structura lui elaborată (40 de pagini de text,  faţă de numai 9, în prima parte).                     
Un alt punct de interes este Addenda, care completează, capitol cu capitol, informaţiile din prima parte a bibliografiei.  
Lucrarea se deschide cu Lista siglelor periodicelor prospectate şi se încheie cu un Indice de nume – corelat cu poziţiile din text – care rămâne principala cheie de căutare a materialului bibliografiat.

Apariţia, în anul 2008, a celei de-a doua părţi a Bibliografiei Mihai Eminescu ne-a pus în faţă două opţiuni: continuarea demersului sau, dimpotrivă, amânarea lui sine die, cu riscul acumulării unei mari cantităţi de informaţie care, într-un final, oricum avea să-şi „ceară dreptul” la bibliografiere. Am optat, desigur, pentru prima variantă.
Aşadar, după finalizarea bibliografiei retrospective, s-a trecut la prospectarea periodicelor şi a cărţilor apărute după 1989, pentru ca lucrarea abia încheiată să-şi afle o continuare firească – de data aceasta în formulă electronică accesabilă de pe site-ul BAR.
Structura capitolelor este, în mare, aceeaşi ca la volumele tipărite. Principalele criterii de înregistrare bibliografică au rămas cel cronologic şi cel alfabetic.
În privinţa titlurilor din opera eminesciană, trimiterile se fac tot la „ediţia Perpessicius”.
Referinţele din periodice, care privesc o ediţie ori o carte, sunt aşezate cronologic, după volumul respectiv.
Am formulat adnotări, îndeobşte sintetice, în toate cazurile în care lucrul acesta ni s-a părut absolut necesar.
Nu s-a mai recurs la siglarea periodicelor, titlurile acestora şi localităţile de apariţie fiind scrise integral.
Cotele cărţilor sunt cele corespunzătoare cataloagelor BAR iar, în cazurile în care o publicaţie nu se regăseşte în fondurile acestei instituţii, s-a consemnat sursa din care a fost preluată.
Atragem atenţia asupra abrevierilor: F. 1, F. 2, F. 3 şi F. 4, care fac trimitere la cele patru fotografii cunoscute ale lui M. Eminescu (vezi reproducerile).