Cabinetul de numismatică al Bibliotecii Academiei Române

Constituită încă din anul 1871 prin donaţiile de monede, medalii şi sigilii oferite de V. A. Urechia, membru al Societăţii Academice Române, colecţia numismatică avea să sporească în scurtă vreme prin importanta serie de monede medievale din Ţara Românească şi Moldova dăruite în 1876 de D. A. Sturdza.
Scopul alcatuirii colecţiei a fost conservarea şi valorificarea ştiinţifică a tuturor mărturiilor numismatice caracterizate de un raport strâns cu istoria naţională şi universală, precum şi alcătuirea unor eşantioane reprezentative din punct de vedere arheologic şi istoric, fundamentale pentru studierea circulaţiei monetare.
Constituirea propriu-zisă a Cabinetului Numismatic, după modelul marilor centre occidentale, în special a renumitului Cabinet des Medailles de la Bibliotheque Nationale din Paris, avea să se producă la 1 ianuarie 1911, prin iniţiativa lui Ioan Bianu şi sub direcţia ştiinţifică a lui D. A. Sturdza, conservatorul colecţiei fiind prof. C. Moisil. Traversând anii grei ai primului război mondial, moment în care colecţia a fost trimisă la Moscova, de unde s-a întors abia după al doilea război mondial şi afirmându-se ca principalul centru de cercetare numismatică din Romania, Cabinetul Numismatic deţinea la sfârşitul anilor '70 o colecţie de peste 30.000 de piese, 20.000 de medalii, MEDALIA JUBILIARĂ "ARDEALUL NOSTRU"
cunoscută şi sub numele de cocoşel", a fost bătută în anul 1944, fiind emisă într-un tiraj de un milion de exemplare. Lipsită de valoare nominală şi considerată în genere medalie jubiliară, ea se aliniază sistemului monetar european, având greutatea, dimensiunile şi titlul unui napoleon, fiind, la data respectivă, singura emisiune de acest tip de pe continent. Interesul suscitat nu rezidă în valoarea sa numismatică - minimă - ci în contextul şi semnificaţia istorică a momentului şi a gestului cu valoare politică. Într-un Regat al României practic ocupat de Armata Roşie şi aflat în spatele frontului sovietic, punerea în circulaţie pe scară largă a unei piese de aur reflectă preocuparea autorităţilor române de a pune la adăpost o parte a rezervei ţării prin dispersarea ei către populaţie, cantitatea de metal preţios angajată fiind de peste 6500 kg.)
Moneda a fost emisă de Regele Ferdinand I al României în baza legii nr. 1712 din 2 iunie 1927, publicată în Monitorul Oficial nr. 120 din 4 iunie 1927. Bătută numai în 3000 de exemplare şi considerată cea mai frumoasă dintre monedele moderne româneşti, piesa poartă milesimul 1922, fiind consacrată sărbătoririi a cinci ani de la încoronarea lui Ferdinand I la Alba Iulia ca Rege al României întregite după primul război mondial.), plachete, decoraţii, peste 700 de sigilii, 400 ponduri antice, medievale şi moderne, mai mult de 600 de pietre gravate - între care celebra camee Orghidan.
Cameea a aparţinut inginerului Constantin Orghidan intrând, odată cu întreaga sa colecţie, în patrimoniul Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, prin donaţia efectuată la moartea proprietarului. Având o posibilă provenienţă siriană, cameea redă, potrivit opiniei primului editor, apoteoza lui Septimius Severus şi a soţiei sale, Iulia Demna, respectiv a lui Lucius Verus şi a Lucillei (cf. C. Moisil, în Buletinul Societăţii Numismatice Române, nr. 91/1943, p. 35), peste 15000 de obiecte de muzeu şi circa 40000 de timbre.
Desfiinţat în 1978 printr-o hotărâre a fostului CC al PCR, cu întregul său fond trecut forţat în custodia Băncii Naţionale a României şi a Muzeului Naţional de Istorie, Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române a fost redeschis în anul 1992 cu numai o parte din colecţii, străduindu-se să reintre în posesia întregului patrimoniu care îi aparţine de drept.

Expoziţia virtuală Constantin Orghidan