Expoziţie de stampe japoneze

Colecţia  de xilogravuri a Departamentului de Stampe şi Desene s-a format prin donaţii şi achiziţii, făcute de-a lungul anilor.
În 1965 Academicianul George Oprescu a donat un important număr de stampe japoneze, cumpărate de la anticari din Paris şi Londra, alte câteva piese le-am primit de la arhitectul Gheorghe Balş, de la istoricul de artă Barbu Brezianu, ca şi de la alţi colecţionari, precum Friedmann, Voiculescu, etc.
Printre cele 1500 de stampe japoneze din perioada Edo (1603-1868), Meiji (1868-1912 şi Taisho (1912 – 1926), ne-am oprit la Perioada Edo, reprezentată de Ukio-e ”reprezentare a lumii plutituare”.
Foarte multe sunt reprezentări policrome, numite în japoneză nishiki-e (imagini de brocart), aparţinând celor mai importanţi maeştri ai şcolii ukiyo-e.
Alături de teatrul kabuki şi romanele populare, xilogravurile ukiyo-e sunt principalele forme de exprimare specifice culturii Edo.
Din şcoala Torii avem câţiva reprezentanţi precum Kiyomitsu, Katsukawa Shunsho, fondatorul şcolii Katsukawa, foarte cunoscută prin reprezentările teatrale.
Un număr impresionant dintre  artiştii gravori aparţin şcolii Utagawa, cum ar fi Toyokuni, Kunisada şi Kuniyoshi, care impresionează prin pitorescul şi temele lor, ca şi prin bogăţia culorilor.
Artistul Hiroshige are un număr important de lucrări, în tiraje originale preţioase şi deosebit de  expresive, surprinzând prin lumea plină de viaţă, fremătătoare a societăţii japoneze.
Lucrări de Kitagawa Utamaro, de Hokusai, pline de rafinament  şi subtilitate, reflectă viaţa de zi cu zi  din Japonia secolului al XVIII –lea.
Cum scria specialistul nostru în artă japoneză, Gyuri Kazar: „în jocul cu eternitatea amintirile dispar evanescente pe spuma valurilor uliyo-e ca nişte geme încrustate în vid ori risipite crâmpeie de viaţă”.
Ukiyo-e este o stare de spirit între disperare şi apatie, între lăstarul de bambus ce înmugureşte şi sakura cu petalele scuturate de vântul primăverii.