Carte românească veche

Fondul de carte românească veche cuprinde cărţile dintre anii 1508-1830, tipărite în limba română sau de către romani şi cele tipărite în alte limbi pe teritoriul Ţării Româneşti şi Moldovei.
Biblioteca Academiei Române detine cel mai mare număr din carţile veacului al XVl-lea precum: Liturghierul (1508) şi Evangheliarul (1512), tipărite de Macarie la Târgovişte, apoi tipăriturile diaconului Coresi ca şi cărţile veacului al XVII-lea, dintre care remarcăm Noul Testament de la Balgrad (1648), Îndreptarea legii (Târgovişte, 1652), Biblia de la Bucureşti (1688).
Impresionante sunt cărţile tipărite în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu de către marele cărturar şi tipograf Antim Ivireanul sau cele ale lui Dimitrie Cantemir imprimate la Londra şi Paris, precum l'Histoire de l'Empire Ottoman (1734 şi 1743) ca şi cărţile reprezentanţilor Şcolii Ardelene, tipărite la Buda sau Viena. Descrise în monumentală Bibliografie Românească Veche (1903-1944), cărţile româneşti vechi constituie baza de studiu pentru istoria limbii şi culturii române.