Antim Ivireanul
Episcop și Mitropolit, Tipograf și Gravor

Antim Ivireanul, născut  probabil în 1650, în Iviria şi adus de Constantin Brâncoveanu şi Hrisant Notara în Ţara Românească,  a devenit ucenic tipograf al episcopului Mitrofan al Hușilor (cel care a tipărit Biblia de la București în 1688), de la care a și învățat limba română și și-a desăvârșit arta tiparului. După ce Mitrofan este ales episcop de Buzău în iunie 1690, ieromonahul Antim, preluând tipografia din București, va tipări prima carte semnată de el în luna octombrie a anului 1691.
„Smeritul între ieromonahi, Antim Ivireanul, tipograful”, după cum însuşi se semnează la finalul multor cărți, va lucra peste 26 de ani în slujba Bisericii, cu precădere în domeniul tipografiei, având ca deziderate: luminarea poporului, instruirea preoţilor şi propovăduirea credinţei cre;tine în toate limbile pe care le știa. 
Pentru viaţa sa înalt duhovnicească oglindită şi în activitatea sa tipografică și culturală a fost mai întâi numit stareț al mănăstirii Snagov în vara anului 1694, apoi a fost ales episcop al Râmnicului la 16 martie 1705, iar la 22 februarie 1708, episcopul Antim a fost înscăunat mitropolit al Ungrovlahiei (conform dispoziție testamentare a predecesorului și ocrotitorului său, mitropolitul Teodosie Veștemeanul), de faţă fiind şi patriarhii Alexandriei şi Ierusalimului.
Dar Antim, s-a dovedit nu doar un bun tipograf, cleric și predicator, dar și un bun chivernisitor al bunurilor bisericești în perioadele sale de stareț al mănăstirii Snagov (1694 – 1701), episcop la Râmnic (1705 – 1708) și mitropolit al Țării Românești (1708 – 1716).
Nicolae Iorga scria că „Snagovul era într-o stare proastă. Cu venirea ca egumen a lui Antim Ivireanul, pământul dădu mai mult, oamenii îşi făcură mai deplin datoria iar mai bine decât toţi Antim însuşi”.
Traducerile cărţilor de cult şi de cultură din limba greacă şi tipărirea lor în limba română reprezintă, de asemenea, o altă lucrare prin care Antim Ivireanul a îmbogăţit viaţa Bisericii Ortodoxe Române, noi folosind astăzi în mare parte aceleaşi formule şi expresii liturgice pe care le-a lăsat el. Între cărţile tipărite de el şi puse la îndemâna credincioşilor amintim: Antologhionul (1697), Liturghierul greco-arab (1701) - prima carte imprimată cu caractere arabe-, Ceaslovul greco-arab (1702), Noul Testament (1703), Psaltirea (1694, 1710), Evholohion (1706), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Catavasierul (1715), Ceaslovul (1715). Deşi avem şi alte traduceri în limba română ale Liturghierului, precum aceea a mitropolitului Dosoftei al Moldovei din 1679, în limbajul liturgic românesc s-au păstrat termenii şi formulele liturgice folosite de Sfântul Antim în Liturghierul din 1713.
De asemenea, scrierile Sfântului Antim ne dezvăluie bogata lui cultură teologică și laică sintetizată în adevărate capodopere dedicate catehizării și îndrumării preoților, în misiunea lor de păstori: Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor (1710), Capete de poruncă la toată ceata bisericească, Didahiile (28 de predici ale sale), Învăţătură pe scurt pentru taina pocăinţei (1705), Chipurile Vechiului şi Noului Testament(1709).
Mitropolitul Antim Ivireanul a rămas în cultura românească drept acela care a izbutit să transmită învăţăturile de credinţă creştină într-un stil unic, îmbinând explicarea adevărurilor creştine, cu erudiţia, cu iscusinţa interpretării şi cu frumuseţea demonstraţiei oratorice.
Expoziţia pe care o vernisăm astăzi oferă  publicului larg posibilitatea de a admira cărţile tipărite de Antim Ivireanul în perioada 1691 - 1720, Biblioteca Academiei Române având în colecţiile sale exemplare ale tuturor cărţilor tipărite de acesta.

Galerie foto expoziţie