Apcar Baltazar - un secol de la moarte

Artistul este de origine armeană, iar in anii pe care ii urmează la Scoala de Belle Arte din Bucuresti (1896-1901) este martorul unui adevărat curent înnoitor în arta romanească.
Cei doi mentori ai tânărului pictor sunt G.D.Mirea precum şi criticul şi istoricul de artă Al.Tzigara-Samurcaş, de la care Apcar Baltazar va învăta să cunoască şi să studieze monumentele de artă medievală, artele populare şi să evidenţieze  unele valenţe ale artelor decorative.
Artistul îşi începe cariera cu genul portretistic, urmărind, mai ales, studiul psihologic şi reprezentarea plastică a portretului, dar se va apleca şi asupra redării compoziţiilor istorice şi a celor decorative, inspirate de folclor şi artă religioasă.
Activitatea teoretică a lui Apcar Baltazar a fost impresionantă, atât prin seriozitatea ideilor cât şi prin vocabularul de specialitate. Artistul a publicat în "Buletinul comisiei monumentelor istorice", în "Viaţa romanească", "Convorbiri literare" şi în ziarul "Voinţa naţională", unde textele lui apar la rubrica "Convorbiri literare".
Din cauza perioadei scurte de viaţă, 29 de ani, stilul artistului nu a reuşit să se maturizeze deplin, dar este important drumul pe care îl deschide artistul între artă şi industrie, pentru ca utilul să se ridice la nivelul frumosului, încercările sale de a redefini specificul naţional în arte şi surprinzătoarele judecăţi de valoare la adresa unor pictori tineri, Gh. Petrascu, Th. Pallady, Jean Al. Steriadi, Nicolae Vermont şi alţii, care îşi vor dovedi talentul de-a lungul timpului.